miercuri, 3 august 2011

Micile suflete aduc mari bucurii ...

Poate v-ati intrebat de ce am numit acest blog "Micile suflete aduc mari bucurii".
Ei bine, stateam si citeam pe internet despre o stire, banala pot spune ... si vad in dreapta un articol despre copiii abandonati din Romania. Am ramas profund impresionata de ce citisem.
Din păcate, copiii care trăiesc pe străzi sunt lipsiţi de majoritatea drepturilor. În Bucureşti, imediat după 1990, locuiau permanent pe străzi poate câteva zeci de copii. Aproximările cele mai recente întocmite de Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului (ANPDC) arată că în jur de 400-500 de copii lucrau şi/sau trăiau pe străzile din Bucureşti la sfârşitul lui 2004, cu toate că aceasta ar putea fi doar o estimare conservatoare. Numărul copiilor care lucrează pe străzi pe timpul zilei a crescut. Mulţi dintre copiii care lucrează pe stradă se confruntă cu probleme de sănătate, incluzând afecţiuni dermatologice, scabie, răni şi arsuri, unii având chiar tuberculoză şi hepatită, în vreme ce majoritatea dau şi semne de subnutriţie cronică.
Copiii străzii sunt de asemenea expuşi abuzului sexual care de obicei începe în cadrul propriilor familii şi apoi se continuă pe stradă, şi abuzului fizic, cu aproximativ 50% dintre copiii care lucrează pe străzile Bucureştiului care susţin că au fost bătuţi cel puţin o dată, în special de către poliţie – conform unei evaluări rapide de situaţie din 2002. În încercarea de a face faţă asprimii vieţii lor pe străzi, mulţi dintre copii încep să folosească droguri sau solvenţi, inclusiv diluanţii obişnuiţi pentr lipici şi de vopsele.
Şi mai mult, copiii străzii continuă să fie discriminaţi de către autorităţi precum poliţia, şcoala şi sistemul de sănătate. Mulţi copii ai străzii nu au fost niciodată la şcoală şi sunt analfabeţi.
În cele mai multe cazuri, femeile care îşi abandonează copiii la naştere sunt necăsătorite, iar 60% dintre cele care renunţă la bebeluş au vârste sub 20 de ani.



Oricine are dreptul la viata. Infertilitatea este o problema care afecteaza 1 din 6 femei. Maternitatea – actul suprem de implinire a femeii.


Motivele pentru care acesti copii sunt institutionalizati , tin de disfunctiile familiale, care pot lua diferite forme:
monoparentalitatea (copilul are un singur parinte incapabil sa-l intretina); abuzurile la care este supus copilul (neglijarea fizica, constand in incapacitatea adultului de a asigura cele necesare traiului, neglijarea emotionala, reprezentand imposibilitatea parintilor de a asigura un mediu securizant din punct de vedere psiho-afectiv, abuzul fizic, ce poate lua diferite forme;
incapacitatea parintilor de a munci, deci, lipsa resurselor materiale pentru intretinerea copilului; sarcina nedorita a mamei ,neasumarea raspunderii de a creste un copil, etc.

Prin urmare, indiferent de motivele pentru care copilul a fost abandonat, efectele institutionalizarii asupra dezvoltarii personalitatii sale, sunt la fel de marcante.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu