joi, 4 august 2011

Dragostea e ca ploaia; Te uda si te lasa rece ...

E imposibil ca cineva sa nu fi trait o "experienta" in dragoste din care a avut de suferit! 
Povestea incepe frumos, ca toate povestile, in general ... Il intalnesti pe el, e atat de frumos, atat de dulce si de special, incat te "imbolnavesti" de dragoste ( grea boala ). E totul frumos, insorit, luminat...si la un moment dat incep sa se stranga norii ... Fulgere si tunete anunta ploaia ce va avea sa cada, poate chiar furtuna, tsunami, cine stie ... ?! Dar dupa orice ploaie, apare soarele ... si orice sfarsit inseamna un nou inceput. 
Identifica motivul pentru care v-ati despartit; Accepta situatia; Mentine distanta; Nu te gandi ca va veti impaca; Lasa deoparte amintirile; Evita sa faci comparatii; Realizeaza ca totul se intampla pentru un motiv; Nu generaliza; Vorbeste cu prietenii; Tine un jurnal; Redescopera-te; Implineste-ti dorintele; Gaseste alte centre de interes; Gandeste pozitiv; Fa multe poze; Distreaza-te, orice minut suparat din viata ta inseamna o clipa de fericire pierduta! O veste buna?! Te poti reincalzi chiar rapid dupa o ploaie rece :)

miercuri, 3 august 2011

Micile suflete aduc mari bucurii ...

Poate v-ati intrebat de ce am numit acest blog "Micile suflete aduc mari bucurii".
Ei bine, stateam si citeam pe internet despre o stire, banala pot spune ... si vad in dreapta un articol despre copiii abandonati din Romania. Am ramas profund impresionata de ce citisem.
Din păcate, copiii care trăiesc pe străzi sunt lipsiţi de majoritatea drepturilor. În Bucureşti, imediat după 1990, locuiau permanent pe străzi poate câteva zeci de copii. Aproximările cele mai recente întocmite de Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului (ANPDC) arată că în jur de 400-500 de copii lucrau şi/sau trăiau pe străzile din Bucureşti la sfârşitul lui 2004, cu toate că aceasta ar putea fi doar o estimare conservatoare. Numărul copiilor care lucrează pe străzi pe timpul zilei a crescut. Mulţi dintre copiii care lucrează pe stradă se confruntă cu probleme de sănătate, incluzând afecţiuni dermatologice, scabie, răni şi arsuri, unii având chiar tuberculoză şi hepatită, în vreme ce majoritatea dau şi semne de subnutriţie cronică.
Copiii străzii sunt de asemenea expuşi abuzului sexual care de obicei începe în cadrul propriilor familii şi apoi se continuă pe stradă, şi abuzului fizic, cu aproximativ 50% dintre copiii care lucrează pe străzile Bucureştiului care susţin că au fost bătuţi cel puţin o dată, în special de către poliţie – conform unei evaluări rapide de situaţie din 2002. În încercarea de a face faţă asprimii vieţii lor pe străzi, mulţi dintre copii încep să folosească droguri sau solvenţi, inclusiv diluanţii obişnuiţi pentr lipici şi de vopsele.
Şi mai mult, copiii străzii continuă să fie discriminaţi de către autorităţi precum poliţia, şcoala şi sistemul de sănătate. Mulţi copii ai străzii nu au fost niciodată la şcoală şi sunt analfabeţi.
În cele mai multe cazuri, femeile care îşi abandonează copiii la naştere sunt necăsătorite, iar 60% dintre cele care renunţă la bebeluş au vârste sub 20 de ani.



Oricine are dreptul la viata. Infertilitatea este o problema care afecteaza 1 din 6 femei. Maternitatea – actul suprem de implinire a femeii.


Motivele pentru care acesti copii sunt institutionalizati , tin de disfunctiile familiale, care pot lua diferite forme:
monoparentalitatea (copilul are un singur parinte incapabil sa-l intretina); abuzurile la care este supus copilul (neglijarea fizica, constand in incapacitatea adultului de a asigura cele necesare traiului, neglijarea emotionala, reprezentand imposibilitatea parintilor de a asigura un mediu securizant din punct de vedere psiho-afectiv, abuzul fizic, ce poate lua diferite forme;
incapacitatea parintilor de a munci, deci, lipsa resurselor materiale pentru intretinerea copilului; sarcina nedorita a mamei ,neasumarea raspunderii de a creste un copil, etc.

Prin urmare, indiferent de motivele pentru care copilul a fost abandonat, efectele institutionalizarii asupra dezvoltarii personalitatii sale, sunt la fel de marcante.

Pentru inceput ...

Am creat acest blog pentru a cunoaste mai multi oameni si a-mi face mai multi prieteni. Pentru a fi prieten cuiva, parerea mea este ca trebuie sa cunosti persoana respectiva... Nu incep sa ma descriu, ca nu ma pricep la asta.. incep prin a povesti o parte din viata mea. Oraselul in care am copilarit se numeste Berbesti; este un orasel mic din Judetul Valcea; cam sarac, dar frumos...atat pot spune despre oras pentru ca oamenii il strica si spun asta pentru ca fiind micut, oamenii se cunosc intre ei; diferite si radicale generatii; fiecare om de aici cu conceptii diferite, zvonuri cat mai hilare si neadevarate de la om la om, dar in fine...nu despre asta voiam sa vorbesc. Iubesc cel mai mult pe lumea asta sinceritatea, omenia si iubirea adevarata ( si pot spune ca nu am avut parte de niciuna dintre cele enumerate ... ). Toti prietenii mei m-au lasat balta cand aveam nevoie de un sprijin (si nu material; sa le cer imposibilul sau ceva de genul) doar o vorba buna...asta mi-am dorit intotdeauna de la cineva la care tii cu adevarat, pe care il iubesti ca pe fratele sau sora ta, ceea ce nu s-a intamplat ! Banii ... hmm, acestia au fost dintotdeauna o problema grava in familia mea. Se stie ca fara bani nu poti trai, banii sunt sursa de viata dupa aer, pentru ca si apa trebuie cumparata.
Banii sunt cel mai mare "drog" al societatii, al oamenilor. De aici apar personele parvenite , apar "calcari peste cadavre", apar inselari, apar de ce nu plecarile peste hotare, apare egoismul, ingamfarea, ..... .
Si totusi cu bani poti cumpara o casa, dar nu un camin; cu bani poti cumpara medicamente, dar nu sanatate; cu bani poti cumpara cel mai scump diamant, dar nu o sotie iubitoare si devotata, cu bani poti cumpara oameni , dar nu respect. Si totusi banii sunt atat de importanti.
Puterea banului este atat de mare incat este onorat si cel ce nu merita onoare, incat e vizitat si cel ce nu merita vizitat si e salutat si cel ce nu merita salutul.
Cand ai bani poti sa schimbi hainele care le porti, dar nu poti schimba caracterul, si totusi banii sunt mai importanti.
Barbatii cumpara cadouri frumoase iubitelor dar uita ca cel mai pretios cadou este dragostea, respectul, intelegerea , mangaierea , ... ; cand vine ziua unui prieten te gandesti la un cadou frumos, dar uiti ca cel mai frumos cadou pe care il poti cumpara nu se va compara cu simplul fapt de a-i fi prieten cu adevarat, de a-i fi aproape atunci cand e singur, de a-i reda zambetul pe buze atunci cand e trist , de a-i intinde o mana atunci cand a cazut.
Societatea nu este impartita in oameni prosti si culti, oameni cu bun simt si oameni fara bun simt, ci este impartita mai ales in oameni cu bani si oameni fara bani.
Prostia vietii mele ?! O depresie in 2010, ce a putut sa schimbe tot. In ce consta "tot" la mine? ... 150 de comprimate, o coma de 2 zile si lipsita de ajutor. Dupa ce am prins putere sa inving problemele, sa imi dau seama ca prieteniile din interes, o dezamagire in dragoste si problemele materiale de acasa imi puteau lua viata, am invatat sa ma bucur si pentru cel mai mic gest, cel mai mic lucru, cel mai frumos gand, chiar si un desen animat, un rasarit superb, copiii din fata blocului, indragostitii din parc, fericirea altora iti poate readuce zambetul. Pot obosi cautand un prieten bun, o iubire ca in povesti, daca iti doresti ceva cu adevarat se poate intampla ! De fapt ... fericirea simpla e cea de lunga durata, intensa, fericirea in adevaratul ei sens !

Ce face dragostea din fete ...

"Suferinta tu, dureros de dulce..." (M. Eminescu) Nu e ca atunci cand iti iei o bucata de ciocolata, numita "suferinta" nu "milka" si e atat de dulce, incat te ustura creierul... Simti asta cand iubesti si dragostea e neimpartasita, doar tu il iubesti, el..e el, cu cine vrea si atat! Pacat ca asta se intampla multora, plangi, te distrugi, iubindu`l, asteptand o zi intreaga poate, poate s-o gandi sa-ti trimita un mesaj si fara text, conteaza ca e de la el. Te distrugi stand nopti nedormite gandindu-te la zambetul ala de care te-ai indragostit, de cum merge el, de felul cum vorbeste, cum te alinta la inceput...Te distrugi plangand, plangand, plangaaaand pana simti ca ceva in tine, numit suflet, nu mai doare teoretic...a inceput sa doara la propriu, durere dulce, caci e pentru el si crezi ca merita... Totusi...preferam sa fie ciocolata o_O

Pur ...


Imi doresc sa fiu din nou copil, sa nu am nicio grija, sa fie totul roz si fara probleme, sa ma uit in oglinda si cand zambesc sa`mi vad dintisorii de lapte cazuti, mi-e dor de vremurile cand alergam prin fata blocului si imi juleam genunchii, mi-e dor de mama care ma saruta pe frunte de noapte buna, mi-e dor de ochii inocenti care-i vedeam zi de zi la gradinita, mi-e dor de nerabdarea cu care asteptam sa cresc, mi-e dor sa fiu mangaiata si alintata de toti, pentru mine intreaga lume se afla si în pietricelele cu puteri magice, si în stropii de ploaie şi în baltoaca în care saream cu pantofii cei noi, mi-e dor de mine, de lucrurile simple ce ma bucurau, de modul cum ma invata mama sa nu judec oamenii dupa cum sunt imbracati, ci mai degraba, dupa sufletul ce-l poti descoperi dincolo de haina ponosita. Dragostea de copil e cea mai pura, asta nu a disparut si nu o sa dispara niciodata la mine...